Dincolo de cuvânt

Dincolo de cuvânt - poezie religioasă (126 pag.) 

"Ana-Mirabela Diacu vine sfios și tandru în poezia religioasă de azi, rostind-o și rostindu-se pe sine ca pe o rugăciune. Părintele Dumitru Stăniloae mărturisea că : „poezia e cea mai rafinată și mai înaltă formă de rugăciune”. Temele predilecte ale Anei-Mirabela Diacu sunt : icoana, lumina, îngerii, Mântuitorul, Maica Domnului, dorul, tristețea, bucuria, rugăciunea, cunoașterea, durerea, plânsul, tăcerea: „Am învățat în timp cum să mă rog tăcând/ În rugăciunea mea cuvântul se stingea/ Și sufletul se bucura văzând/ Cum din cerul icoanei Hristos mă auzea”( Tăcerea ca o rugăciune). Marcată vizibil de urâțenia războiului, Ana-Mirabela Diacu transformă strigătul de revoltă în adiere de rugă. Salutăm cu bucurie, așadar, volumul poetei Ana-Mirabela Diacu și credem că drumul în poezia religioasă îi este deschis. Talentul și trăirea sa poetică certifică fără dubiu acest adevăr. Dincolo de cuvânt  este, prin urmare, un volum de poezie foarte dens, scris cu sensibilitate și dăruire, pe care-l recomandăm cu căldură cititorilor ca fiind o oază de liniște, de pace și bucurie." - Preot Dorin Ploscaru

"Părintele Iustin Pârvu spunea: ,,Cititul unei cărți e ca un drum pe jos până la un anumit loc, ai timp să vezi, pas cu pas, tot ce se află în jur...!”

Am citit și m-am văzut pe mine, căci poeziile Mirabelei parcă sunt scrise cu sufletul meu, parcă sunt nerostitele mele cuvinte. Nerostite pentru că le simt, dar nu am atâta har încât să le fi putut spune sau scrie.

,,Cine scrie poezie acela e copilul lui Dumnezeu. Cine scrie poezie cu har, se înțelege!” spunea părintele Iustin.

Rugăciune, mărturisire, dar și har, toate într-un singur nume, Ana-Mirabela Diacu, ,,copilul lui Dumnezeu”." - Preot Valentin Tofan