Fata cu părul albastru

Fata cu părul albastru - poezie (66 pag.) 

"Constantin Cubleșan, născut la Cluj unde trăiește și în prezent, este unul dintre cei mai importanți și mai prolifici scriitori români contemporani, remarcându-se ca prozator, dramaturg, poet, critic și istoric literar. Este doctor în filologie și membru în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A scris romane, nuvele, povestiri, piese de teatru, eseuri și cronici literare, proză SF și literatură pentru copii, a fost redactor la revistele Tribuna și Steaua și la Editura Dacia, director al Teatrului Național din Cluj, a predat Teoria literaturii și Estetică generală ca profesor universitar. A fost decorat în anul 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria A - „Literatură”.

Debutul său literar a fost cu poezie, la care revine constant prin volumele: Apropierea iernii (1993), Vârsta amintirilor (1995), Lumina din prăpastie (1996), În oglinzile timpului (1997), Meridiane lirice (1998), Templul cu vise (1999), Absent din Agora (2001), Litanii profane (2004), Contemplând eternitatea. (2015), În marea dezordine a lumii (2017). Văzduhul din cuvinte (2019), O sută și una de poezii (2021). Cartea cu numărul 49 din colecția Cercul Literar de la Cluj/poezie, Fata cu părul albastru semnată de Constantin Cubleșan este al 13-lea volum de poezii al autorului." - Emilia Poenaru Moldovan 

"Îmi dau seama acum, privind omul și opera cu toate fețele sale, că pentru Constantin Cubleșan au avut mereu importanță cărțile sale, dar și ale altora, mersul lumii, vremea și vremurile, relațiile dintre oameni, casa, școala, locul, familia (…) Poemele sale sunt sentimentale în sensul participării afective, al implicării în descriere. Ele sunt când acuarele încenușate bacovian ori cu discrete sonorizări eminesciene, ba chiar degustând naivități alecsandrine, simple piruete ale peniței." - Irina Petraş

"Recent tipărita antologie Văzduhul din cuvinte, atrage atenția și asupra poetului Constantin Cubleșan, intrat mai târziu în arenă (cu versurile din Apropierea iernii, 1993), unul mai degrabă fidel tradițiilor bine instalate în matca lor de la simbolism încoace, cu reciclările cunoscute." - Ion Pop

"Trimiterile la varii forme poetice, referințele culturale, strecurate cu finețe sau notate fățiș, direct, apar și transpar în permanență din versurile lui Constantin Cubleșan. Ceea ce rămâne nealterat însă, de la un capăt la altul în opera poetică la care fac referire aici, este o anume sinceritate blajină, molcomă și senină. Este, poate, tonul acela confesiv ce aparține doar acelora care sunt onești, fără bariere, cu arta și cu sine (…) poetul surprinde prin această aglutinare a vechiului și a noului în expresia lirică. De esență bacoviană, poemele exaltă o melancolie apăsătoare, un fior al solitudinii și al abandonului. Poet al sinelui și al condiției umane, Constantin Cubleșan izbutește să așeze în pagină singurătatea eului și a umanității în egală măsură, fragilitatea vieții și a destinului omului." - Vasile Vidican