Cheia închisorilor mele

Cheia închisorilor mele - poezie (82 pag.) 

Emilia Poenaru Moldovan a lansat în anul 2016 la Editura Colorama, primul său volum de poezie, „Cheia închisorilor mele" Volumul deschide colecţia „Cercul Literar de la Cluj/poezie" și a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.

„Poezia din Cheia închisorilor mele este una deschisă la o multitudine de lecturi, neliniștită și frumoasă, densă și vie, montată într-o carte cât se poate de original construită.“ - Ion Mureşan

„Poemele sunt lucrate de un suflător. Reuşeşte să le facă sclipitoare, să le facă din jocuri de transparenţă şi la fiecare vers, să zici: E foarte bine scris. Spune asta, dar cu siguranţă nu numai asta. Îmi place să citesc un poem şi să spun: N-aş fi fost în stare să-l scriu!. Foarte multe din poemele Emiliei au această calitate.” - Irina Petraş

„Toate poeziile Emiliei Poenaru Moldovan au un aer enigmatic, un aer de semispus. Sunt poezii din diferite faze: le-a scris, le-a abandonat, le-a reluat. Eu prefer ciclul median al volumului: Zile, vârste, nori. Zilele care fug, vârsta care are ascuțișurile sale și norii care duc visurile noastre sau sunt chiar visurile noastre. Poemele sunt bine lucrate, cheia pe care o descifrează Ion Mureșan este de fapt cheia evadării din această temniță a nostalgiei, această întoarcere în timp care te și obligă să rămâi undeva închis, într-o stare a vieții tale, într-un anotimp fericit, și nu poți evada de-acolo decât tot prin poezie. Rezultatele sunt bune, excelente aș zice în ciclul acesta al treilea. Aici am găsit câteva poeme definitorii pentru stilul acesta al ei, cum am zis: enigmatic, ușor imprecis, care se folosește de notațiile de natură, o anumită convenție, o anumită teatralitate și o anumită cruzime. Am fost absolut uimit, are o imagine extraordinară despre țânțari (...) Extraordinar, nu m-aş fi gândit niciodată! E o imagine dintr-o poezie de zile mari!" - Adrian Popescu

„Exorcizată acum de demonii trecutului, având asupra ei cheia curăţată de dantelăria de rugină şi cu un premiu care onorează, obligând în acelaşi timp, Emilia Poenaru Moldovan lasă deschisă o cale a poeziei pe care aşteptăm să-i recunoaştem paşii” – Alice Valeria Micu 

„Din primul ciclu de poeme, cel mai bun și mai substanțial al cărții, Dantelăria de rugină, se desprinde impresia că poeta e o natură cultivată, nu doar prin lecturi, ci și printr-o cotidianitate mondenă. Piesa de deschidere este, în același timp, autoportret și o „ars poetica”, în care Emilia Poenaru Moldovan își stabilește bornele discursului liric: va transpune experiențe și va reflecta stări de lucruri. Apar și încercări de viață memorabile în sine prin autenticitatea trăirilor.” – Viorel Mureșan