Frumușica - povestiri (126 pag.)
Artistă complexă, prin mânuirea la fel de măiestrită a cuvântului scris cât și a culorilor și liniilor din pânzele sale, Fenice Petruț își urmărește atent personajul - copil, cel cu care se identifică în această carte. Descoperindu-l și descoperindu-se odată cu întâmplările care îi însoțesc destinul, toate întâlnirile sale cu oamenii, cu arta, cu locurile aflate în urma călătoriilor sale prin lume, devin probe inițiatice. Drumul constituie un prilej de întâlnire cu sinele. Casa părintească, moara lui Muller, bordeiul – casa în care și-a petrecut primii ani de viață, Poligonul – celălalt tărâm, atelierul artistului, muntele, cimitirul din Cernavodă, Mormântul Tatălui - toare comportă diverse semnificații: drumuri mai cunoscute, urcușuri, drumuri mai încurcate, drumuri labirintice și drumul revelării copilăriei, a sinelui profund. (Veronica Popa - prefață)
Povestirile autoarei – pictoriță talentată în primul rând și, iată și scriitoare dovedind har în evocarea, când duioasă și tandră când dramatică și cu o undă de revoltă, a întâmplărilor vieții ei – sunt o mărturie emoționantă despre un destin care nu e numai al ei. Născută în Basarabia istorică, pe teritoriul actual al Ucrainei, a trăit, alături de părinții, rudele, prietenii și vecinii ei, drama celor cărora li s-a luat pământul, biserica, limba – satul părinților, Frumușica, fiind ras și transformat în poligon de către regimul sovietic. Acest topos, al rădăcinilor distruse în mod barbar și recuperate, la un nivel superior, prin artă și literatură, prin folosirea în continuare a limbii strămoșești face ca volumul de debut al autoarei să fie un obiect prețios în sine, mai cu seamă că pe copertă este reprodus portretul (Doina mică) al fiicei artistei plastice Fenice Petruț. (Emilia Poenaru Moldovan)