Trenul de zece şi un sfert

Trenul de zece şi un sfert - proză scurtă (79 pag.) 

„Zbaterea oricărei făpturi omenești pe timpul vieții are ca țintă atingerea nudității sinelui, aflarea însemnătății acelui plenar Eu sunt, fără de care tot parcursul prin lume sfârșește într-o tristă degringoladă, aducătoare, de cele mai multe ori, de o moarte cumplită. Într-o proză de dimensiunile unei nuvele, cu un singur personaj complet, ajuns la acea conștiință superioară de sine, capabil să se scindeze în două voci, una feminină și una masculină, Ildiko Șerban își etalează profunda cunoaștere a sufletului omenesc, parcurge, prin monologul asistat și „ajustat” de propriul alter ego bărbătesc, povestea vieților reale a doi tineri frumoși apropiați sentimental, dar din familii cu origini etnice diferite (care se urăsc, am putea zice, shakespearian, dacă modelul ardelenesc nu ar fi mai vechi). Cumințenia unei relații platonice între doi tineri care își fac planuri de viitor, naive și idilice, e întotdeauna amenințată de patima unui al treilea personaj care poate muri la propriu din și pentru dragoste. Dintr-un triunghi al unei iubiri dincolo de fire, fiecare dintre cei trei și-a ales calea: unul alege extincția fizică, un altul o viață fără niciun orizont, secătuită de orice speranță, iar personajul pe care-l întrupează însăși autoarea, se trezește purificat și bine „șlefuit” de toate întâmplările de un dramatism tulburător până la perfecțiunea unui diamant – acel Eu sunt, căruia îi află în sfârșit, înțelesul.

Trenul de zece și un sfert care a legat pentru totdeauna destinele unor ființe a căror singură vină a fost că au iubit prea mult, e o fantasmă îmblânzită, transformată într-o cuceritoare poveste, pe care vă invităm s-o aflați din cartea prozatoarei Ildiko Șerban. ” - Emilia Poenaru Moldovan

„Scriitoarea Ildiko Șerban pare că își susține cu propria experiență proza, astfel încât narațiunea arată ca o filă din povestea vieții sale, aproape ca o proză memorialistică. Și afirm asta tocmai pentru că Ildiko s-a născut la data de 20 Octombrie 1963, în Târgu-Mureș, are origini ungurești și este licențiată în Asistență Socială. Primii ani de școală i-a făcut în limba maternă, de la zece ani studiind și urmând școli în limba română, atrasă fiind de țara natală, de locurile pitorești, de obiceiurile sale, pe care le descrie cu iubire mioritică. Hotărârea ei de a studia în limba română, de a-și îmbogăți arealul lingvistic dar și de a-și îmbogăți bagajul literar, istoric, cultural, i-a adus dezaprobarea comunității maghiare care a considerat-o mulți ani o dezertoare, acest lucru schimbându-se odată cu intrarea ei în viața literară și progresul ei remarcabil. Dar nici comunitatea română nu i-a fost mai prietenoasă, privind-o cu rezervă și circumspecție, mai ales pentru crezurile ei, Ildiko Șerban declarându-se româncă prin simțire, prin naștere, țara ei fiind România. Dubla stigmatizare a făcut-o pe scriitoare să își piardă busola lui „eu sunt”. Abia când poezia și proza au început să se materializeze în volume și ea să fie recunoscută de lumea critică pe plan național, scriitoarea și-a regăsit echilibrul, liniștea și împlinirea existențială și interioară.

„Trenul de zece și un sfert” este un altfel de tren, cu vagoane întocmai ca actele vieții pe care scriitoarea Ildiko Șerban, cu multă îndemânare, ridicând cortina grea a stigmatizării, le-a transformat într-o proză de cea mai bună calitate, plină de tensiune epică, din care nu lipsesc situațiile limită, finalul fiind cu adevărat tulburător, întărind, dar și răsturnând simbolistica evenimentelor traumatizante care au definit personajul feminin.

Vă invit la lectură, la o evadare din exterior spre interiorul unei lumi epice, autentice și savuroase.” - Mihaela Meravei