Pânze prin zborul de gâşte albastre

Pânze prin zborul de gâşte albastre - poezie (156 pag.) 

"Neliniștile și lamentația pe care le citim pe „Pânzele” Gabrielei - ivite prin zborul de gâște albastre - nu fac altceva decât să ne confirme adevărul că neființa este adevărul ființei noastre. Poate și de aici acel acut sentiment al insecurității, al relativității, ivit ca un climat interior favorabil creării și trăirii poeticului specific frumuseții locului. Poeta sugerează idei și intuiții, printr-un limbaj ce uzează mai mult de analogii, de poetica cuvintelor eliberate „prin liniștea liberă”, de sistemul unei metaforizări abstrase, de radicalismul extatic, de conștiința apocaliptică, de „gâștele albastre” (sub aspect mitologic și simbolic amintesc de lebedele negre și întruchipează unicitatea principiului feminin), de mitul călătoriei (gâștele sălbatice sunt păsări călătoare – solii venite din altă lume), de nostalgia albastrului – culoarea simbolică, feminină, a perfecțiunii, absolutului, lumii spirituale, idealului, iubirii platonice, infinitului, visului de fericire  -  și de destinul transmundan al omului etc.

Volumul Pânze prin  zborul de gâște albastre confirmă talentul autentic al poetei, vizibil de la debutul din 2018, cu Profesorul de singurătate. Cu siguranță, zborul prelung al G. A., „prin albastru”, pe mai departe, este asigurat „în pianistice acorduri” și în culorile curcubeului, prin „orga din depărtări”, spre cel „dintâi Cuvânt”, tocmai de „Nimicul deschiderilor”. Acum, poeta din Maliuc, purtându-și ovidian crucea exilului, poate să spună ca și Shakespeare: „Ce sunt mă face să trăiesc” poetic Lumea, am adăuga  noi, cei aflați pe „cai liberi spânzurați de lună”. Adaug din nou: volumul se cere nu doar citit, ci recitit." - Petre Isachi