Visul Olimpic

Visul Olimpic - memorialistică, sport (252 pagini)

"Memoriile profesorului Vasile Bogdan, pe care le avem acum în fața, evocă formarea unui om care avea să joace un rol semnificativ pe scena sportului și traseul său competițional. De trei ori campion la juniori și de cinci ori la seniori și cu șapte titluri de campion balcanic, în peste 50 de competiții de decatlon, palmaresul profesorului Vasile Bogdan rămâne în memoria publicului și onorează o personalitate dedicată sportului de performanță. Destul să spunem că Vasile Bogdan a făcut parte din grupul acelora care, din câteva generații, au ridicat atletismul din România la nivelul de competitivitate ce a permis câștigarea de competiții importante și medalieri olimpice și mondiale – cu Iolanda Balas, Lia Manoliu, Cornel Porumb, Kurt Sokol, Viorica Viscopoleanu, Mihaela Peneș, Ileana Silai, Maricica Puică și alții. El a împărtășit idealurile sportive ce au dus la marea performanță și a fost component al mișcării spre culmi. De aici și prețuirea plină de respect pe care mulți o nutrim față de Vasile Bogdan. El a trăit convingerea că performanța de mare anvergură se cuvine să ne modeleze ca oameni - să modeleze ceea ce simțim, gândim și facem. Aceste memorii captează cititorul prin derularea, într-o manieră directă și cu admirabilă sinceritate, de fapte din construcția vieții unui tânăr cu performanțe sportive din anii șaptezeci încoace. Începând, firește, cu copilăria unei ființe delicate, preluată din orfelinat, prin înfiere, în familia unui medic revenit de la Auschwitz. Construcție dominată de la o vreme, firește, de aspirația oricărui sportiv care se respectă – participarea la Olimpiadă. O particularitate izbitoare a memoriilor profesorului Vasile Bogdan este aceea că domnia sa îi evocă pe profesorii și maeștrii săi, ca și pe cei cu care a fost alături, cu atașament, prețuire și recunoștință. Și prin aceasta, el face parte dintre oamenii de prim plan ai sportului din țara noastră din acele decenii.  Știam performanțele sportive ale lui Vasile Bogdan, dar ne-am apropiat mai cu seamă în răspunderile ce ne reveneau ca profesori și, din 1992, în rolurile din administrația academică. La aniversarea a cincizeci de ani de la înființarea Facultății de Educație Fizică și Sport a Universității „Babeș-Bolyai”, profesorul Vasile Bogdan era decanul ei și am avut ocazia să-i adresez, dânsului și colegilor domniei sale (vezi Andrei Marga, Profilul și reforma universității clujene. Discursuri rectorale, Presa Universitară Clujeană, 2011, pp.283-285), în numele comunității Universității, cuvântul meritat de laudă pentru conducerea competentă spre performanță a facultății. Ca rector, am lucrat la această facultate cu decanii Gheorghe Neța, Mircea Alexei, Gheorghe Roman, Flavia Rusu, Vasile Bogdan. Fiecare, o  personalitate cu particularitățile și ruta sa sportivă! Dar, cum personalitățile se validează durabil prin ceea ce lasă în urmă ca efect al inițiativei, efortului și meritelor proprii, trebuie să subliniez că rareori un grup de decani a lăsat în urmă o operă atât de semnificativă, pentru generațiile ulterioare, precum acest grup, alături de colegii lor. Ceea ce a lăsat este vizibil, indiscutabil! Este destul să menționez că, împreună cu responsabilul de la acea vreme, în 1992 am restabilit Facultatea de Educație Fizică, după ce ea funcționase ca secție a altei facultăți. Am restabilit-o, dar și organizat-o, nu ca facultate în sistemul inițial al unui institut pedagogic, ci ca facultate deplină, cu toate nivelele de studii, aidoma oricărei alteia. Am lucrat cu fiecare decan la asigurarea infrastructurii moderne a unei facultăți de educație fizică și sport, care a și devenit rapid premieră și etalon în țară. Am inaugurat piste noi de atletism (1993), am reconstruit clădirea și noul sediu al facultății (1995), am construit pista de atletism cu coritan (1998), a doua sală de jocuri sportive (2007), Bazinul olimpic de înot (2009) – atunci un maxim în țară, căminul studențesc „Sportul XXI” (2010). Parcul „Iuliu Hațieganu” a cunoscut cea mai intensă și vastă modernizare în acei ani. Modernizarea a inclus construcția Hotelului „Universitas” (2003), destinat relațiilor externe ale Universității și, apoi, obținerea programului european, prin inițiativa pe atunci prorectorului Nicolae Bocșan, care a și permis aducerea Parcului „Iuliu Hațieganu” în forma de astăzi. Parcul s-a identificat în memoria colectivă, pe bună dreptate, cu Facultatea de Educație Fizică și Sport. Alături de infrastructură, care în acei ani era urgența, Facultatea de Educație Fizică și Sport a adăugat predării în limba română, predarea în limba maghiară (1996), a organizat secția de Kinetoterapie (1998), Extensia de la Bistrița-Năsăud (1999) și a făcut pașii de modernizare ai acelor ani. Acești pași au inclus aducerea la nivel competitiv a corpului profesoral, ca dimensiuni și performanțe. De aceea, dintre cei aflați în aria de acțiune a facultății, au și ieșit, între mulți alții, campioni naționali, mondiali și olimpici. Am amintit acestea pentru a sublinia că memoriile profesorului Vasile Bogdan ilustrează construcția vieții dedicate performanței a unui om cu merite în sportul efectiv, dar și în educația sportivă și mai ales în miezul acesteia – educația pentru performanță. Memoriile sale, ce se publică cu volumul de față, sunt așadar de citit din această perspectivă, deplin acoperită de fapte."  - Andrei Marga

"Profesorul Vasile Bogdan, luat cu altele, cu stabilitul recordurilor, cu scosul la rampă a unor mari campioni sau cu munca de la catedra universitară, a ținut ascuns un talent pînă acum doar de el știut. 

Faptul că aveți în mîini această carte este deja o realizare. Iar dacă o veți și citi, veți primi din partea autorului o doză de emoție care vă va mișca atît de mult încît veți înțelege mai bine chiar și viața voastră. Pentru că această poveste a unui mare campion, care ar fi putut fi prezentată strălucitor, pe măsura rezultatelor sale de excepție, este o mărturisire. 

O demonstrație de sinceritate maximă ce cuprinde traumele și coșmarurile unui băiat crescut la orfelinat, zbaterile unui tînăr pentru a-și găsi propria identitate, cîștigarea încrederii în forțele proprii venită dintr-o ambiție ieșită din comun, succesul, respectul pentru dascăli, mentori și veterani ai sportului, episoade de o candoare ce te pot emoționa pînă la lacrimi și schimbări ale planurilor ca și cum autorul ar dori să te mai învioreze dacă tot îi ești companion în acest periplu printre amintiri. 

„Era o zi de toamnă, soarele strălucea. Afară senin, în interiorul sufletului meu furtună, uragan. Am intrat pe poarta orfelinatului. Recunosc, mă treceau mii de gânduri, care mai de care mai sumbru”, aceasta e doar una dintre amintirile profesorului Vasile Bogdan, cel căruia viața i-a jucat feste dar și cel care a știut să învingă toate greutățile și să caute mereu și mereu lumina. 

Cartea nu e despre recordurile sportive. Despre ele au scris ziarele vremii, pentru că Vasile Bogdan a fost un atlet desăvîrșit. Cartea este despre recordul pe care puțini îl putem stabili în viață: acela de a ne privi pe noi înșine și de a ne evalua corect. Cu bune și cu rele. 

Veți avea o revelație citind-o." - Ovidiu Blag